În concluzie, pragul gingival din zona vestibulară se poate conforma în patru feluri:.

Pragul cu bizou
asigură cea mai bună închidere marginală pentru o restaurare metalo-ceramică.
colereta metalică, se adaptează la prag, asigură cea mai bună stabilitate marginală în cursul arderii ceramicii
este forma cea mai răspândită de preparare, dar în ultimii ani, crescând exigenţele estetice au fost formulate diverse critici:
colereta metalică care pătrunde subgingival, va avea drept rezultat inflamaţia gingivală; colorează inestetic în albastru-cenuşiu marginea gingivală, mai ales, la cei care prezintă o gingie liberă subţire
acoperirea coleretei metalice cu ceramică nu este indicată deoarece marginile vor fi supraconturate, efectul estetic neatins, cu influenţă asupra parodonţiului marginal nefavorabilă, prin acţiune mecanică. iritativă şi porozitatea ceramicii;
pentru ca bizoul să ofere rezistenţă coleretei metalice la forţele de distorsionare ce apar în cursul arderii ceramicii trebuie să aibă un unghi de 70-80°, ceea ce atrage după sine o margine metalică prea groasă.
Pragul înclinat
prepararea bontului cu prag înclinat urmăreşte suprimarea coleretei metalice inestetice
menţine totusi o margine metalică care previne contracţia porţelanului în cursul sinterizării
dezavantajul acestei tehnici este că se întîlnesc prea multe straturi heterogene: dinte, ciment, metal, porţelan opac şi gingival, ceea ce favorizează acumularea de placă bacteriană
prepararea pragului se face cu instrumente de mână.

Prag drept de 90°
rol în îmbunătăţirea efectului estetic prin joncţiunea „cap la cap" a ceramicii cu pragul gingival al bontului.
marginea metalică se întinde până la prag
a apărut o tehnică și anume coroana metalo-ceramica cu margini cervicale din porțelan, care combină rezistenţa metalo-ceramicii cu estetica coroanei din ceramică
marginea coroanei este complet ceramică în treimea cervicală a zonei vestibulare, în rest este metalo-ceramică
se indică la restaurări unitare sau proteze fixe în edentaţii unidentare din zona frontală când linia surâsului este înaltă şi se vede gingia.

Chanfreinul
indicat la dinții cu coroana clinică lungă
în prezența furcaţiilor, pentru a preveni pulpectomizarea lor
nu se poate renunţa la colereta metalică; mascarea ei subgingivală nu este o soluție din punct de vedere estetic şi prezintă riscul afectării parodonţiului marginal
prepararea în chanfrein, la o adâncime care se apropie de a pragului drept, se pare că ar fi o tehnică bună de mascare a coleretei metalice; permite plasarea marginilor coroanei la nivelul crestei gingiei


Evaluarea preparației: Cerințe

Chamferul trebuie să fie lat de 0,5 mm; să fie neted, continuu.
Când se acționează cu vârful unei sonde parodontale, în sens vertical, să opună rezistență la forțele verticale de îndepărtare a restaurației de pe bont.
Terminația marginală în chamfer se continuă lin cu pragul sau pragul bizotat.
Unghiul chamferului să fie de 90 de grade sau ușor obtuz.
Va trebui să evaluăm ca nu cumva să rămână smalț nesusținut la nivelul marginii vestibulare dar nici zone retentive între pereții vestibulari și orali.
Conicizarea să fie de 6 grade deoarece altfel afectează pulpa dentară.
Să se lucreze sub irigare continuă cu apă pentru a îndepărta toate detritusurile rezultate în urma preparării.
Trăsăturile caracteristice preparației pentru coroana metalo-ceramică



Reducerea marginii incizale/ocluzale: reducem din marginea incizală 2 mm cu freze diamantate calibrate cilindro-conice cu vârf plat, pentru a putea conforma marginea incizală ceramică subţire, translucidă, cu aspect natural.
Chanfreinul: situat pe fața orală și jumătate din fețele proximale conferă integritate marginală, realizabil cu freze diamantate cilindroconice calibrate cu vârful în chanfrein.
Reducerea axială vestibulară: se face în două planuri: unul incizal și unul cervical; și oferă retenţie, stabilitate şi rezistenţă structurală; reducerea se realizează folosind freze diamantate cilindro-conice cu vârf plat; se reduc uniform, cel puţin 1,5 mm, pentru a asigura spaţiul scheletului metalic rigid (0,3-0,5 mm) şi cel puţin 1mm pentru ceramică. Din spaţiul de 1mm rezervat ceramicii 0,2-0,3 mm va fi ocupat de opac cu care se maschează metalul, iar restul de masa de bază şi incizal pentru obținerea profunzimii culorii.
Reducerea proximală: se reduce minim 1 mm; măsurarea facându-se la colet; se asigură astfel spaţiul mai mare în zona de contact interdentar pentru masa translucidă de ceramică, cu efect estetic şi se conservă structura dentară din zona de colet cu valoare estetică mai scăzută.
Reducerea feţei orale variază în funcţie de conformarea scheletului metalic şi raporturile ocluzale. Dacă suprafaţa orală a coroanei va fi metalică (neacoperita cu ceramică) se indică o reducere cu 0,5 mm. Dacă se aplică ceramica și pe fața orală atunci se reduce cel puţin 1 mm. Dacă nu se asigură spaţiu suficient, atunci când intervine etapa de probă a restaurației va trebui să recurgem la șlefuiri selective și se va descoperi porţelanul de masă sau opacul, cu efect potenţial abraziv asupra dinţilor antagonişti.
Incizura incizală: oferă rezistenţă structurală.
Aripioarele proximale: oferă retenţie, rezistenţă, conservarea structurilor dentare și rezultă din unirea celor două preparații pe proximal și anume chanfreinul cu pragul. Prin conformarea diferenţiată a formei şi lăţimii pragului pe suprafeţele proximale axiale din dreptul întâlnirii celor două tipuri de preparări rezultă o „aripioară", care va fi conformată paralelă cu suprafaţa gingivală a feţei vestibulare.
Prag: ofera rezistenţă structurală; are formă semilunară și ocupă fața vestibulară și jumătate din fețele proximale. Pragul gingival nu este uniform, ca la coroanele de înveliş ceramice. La nivelul feţei vestibulare pragul are o lăţime mai mare pentru a asigura rezistenţa componentelor metalo-ceramice şi un strat suficient de gros de material ceramic pentru asigurarea unui aspect cât mai natural restaurării. Pragul vestibular va fi prelungit la nivelul suprafeţelor proximale pe o distanţă impusă de considerentele estetice.


Prepararea corectă a bontului pentru această restaurare este în funcţie de materialele utilizate:

metalul va avea o grosime de 0,3-0,5 mm dacă este folosit un aliaj nobil sau
daca scheletul metalic este realizat din aliaje inoxidabile poate fi de 0,3mm.
reducere minimă de 1,3-1,5 mm din zona vestibulară este necesară pentru o coroana metaloceramică cu un schelet metalic confecţionat din aliaj nenobil,
în timp ce pentru o restaurare făcută din aliaj nobil trebuie cel puţin 1,4-1,7 mm
rezervat cel puțin 1 mm pentru ceramică (0,2-0,3 reprezinta opacul, restul porțelanul de bază și incizalul pentru profunzimea culorii)
PREPARAREA DINŢILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - POLIMERICE

Coroanele mixte metalo-compozite, sau metalo-acrilice sunt alcătuite dintr-un schelet metalic, și un material de placare, si anume un polimer (acrilatul termopolimerizabil sau compozitele).

Scheletul metalic asigură:

rezistenţă la solicitările mecanice
suprafeţe de conectare pentru intermediarii unei protezei fixe
retenţie şi protecţie pentru compozit sau acrilat
Componentele estetice:

Plachează suprafeţele metalice din zonele vizibile cum sunt feţele vestibulare ale dinţior frontali, feţele vestibulare la dinţii laterali superiori şi parţial la dinţii laterali inferiori (numai fetele vestibulare).
Caracteristicile de elasticitate, duritate, rezistenţa mai scăzută la uzură mecanică etc., (compozitele și acrilatele se abrazează ușor) contraindică folosirea lor si pe suprafețe care realizează stopuri ocluzale. Crearea de insule metalice ocluzale pentru a împiedica abrazarea materialului de placare nu este o soluţie realistă, în urma uzurii compozitului, respectiv acrilatului se modifică raporturile ocluzale şi pot să apară disfuncţii mandibulare, prin migrarea dinților.
De preferat este să alegem coroana metalo-ceramică, în dauna unei coroane metalopolimerice, dintre acestea sunt preferabile metalo-compozitele, (dar sunt scumpe încă pentru unii pacienți). Dacă vom fi obligați să alegem placarea cu acrilat atunci vom prefera un acrilat cu polimerizare reticulată în dauna unuia cu polimerizare liniară.



Principii de preparare a bontului

Principiile de preparare a bontului se aseamănă cu cele ale preparării pentru coroana metaloceramică.
Fața vestibulară şi zona de colet sunt critice pentru estetică şi parodonţiu.
Faţa vestibulară se prepară în două planuri, „biofuncţional". Scopul este obținerea unui spaţiu uniform de 2 mm; pentru metal 0,30-0,40 mm, iar pentru acrilat 1,50 mm, respectiv compozit.
în zona de colet trebuie să se asigure un prag vestibular care să aibă o lăţime minimă de 0,8 mm, preferabil 1-1,5 mm. Pragul gingival va forma cu peretele axial un unghi exprimat şi va fi înfundat subgingival 0,25-0,50 mm.
Pentru obţinerea efectului estetic colereta metalică va fî înfundată subgingival şi în nici un caz nu va fi acoperită cu compozit sau acrilat.
La nivelul coleretei se crează un prag, în metal, pe care se sprijină placajul din acrilat sau compozit, demarcând cele două materiale.
Pragul vestibular se continuă pe proximal până la jumătăţile vestibulare ale feţelor proximale. Trecerea de la prag în unghi drept la chanfrein se poate face mai abrupt.
Aripioara ce se formează, fară rol în retenţie, se va orienta în planul de inserţie al suprafeţei vestibulare gingivale.